Costul deciziilor in bunastarea economica

Dezvoltarea a insemnat strategie din cele mai vechi timpuri, instituita de un compliance intre politic si economic pe baza unor norme fundamentale ale economiei.

Dar in ce masura mai regleaza motorul capitalismului, mana invizibila dintre eficienta si bunastare?

O declara Daniel Kahneman, laureat al premiului Nobel pentru economie in Thinking, Fast and Slow “avem tendinta sa exageram capacitatea noastra de a prevedea viitorul ceea ce nutreste o supraincredere de sine optimista” experienta starii de bine, care in fapt este un contrast net intre o stare de cumpatare impovaratoare si rentabilitatea acestei actiuni, dobandeste o recunoastere empirica in era globalizarii. Nu mai departe de aceste ganduri este suficient sa ne uitam la rata somajului, la rata imigrantilor, la rata absolvirii scolilor universitare sau la costurile sociale pentru a evalua eficienta atributelor care trebuie sa regleze piata libera a capitalismul.

 Cea mai apropiata afirmatie privind efectele globalizarii  apartine economistul Angus Deaton in articolul scris pentru FMI, in care isi exprima judecati actualizate  asupra experientei starii de bine  si a bunastarii economice –  “ este o schimbare față de normele stabilite de către oameni precum Adam Smith, care iau în considerare etica și bunăstarea umană finală” , evident bunastarea inseamna mai mult decat bani, implica depasirea pragului critic al eficientei cu asumarea faptului ca in previziunea viitorului se pot comite greseli cum de altfel demonstreaza si Daniel Kahneman, erorile de predictie sunt inevitabile deoarece lumea este imprevizibila.

Dar este lumea complicata sau este o eroare de predictie?

In primii ani ai capitalismului, globalizarea a fost considerata strategia imbatabila la nivel geoeconomic. Dar in viteza schimbului transfrontalier de marfuri nu am renuntat prea usor la propria putere de productie?

In opinia economistului Angus Deaton, mecanismele macroeconomice a caror cunoastere exista de prin 1970 genereaza in prezent o abatere de performanta economica, grava, situatie fata de care se impune o retratare a unor judecati, a caror efecte in prezent se cuantifica prin daunele aduse muncitorilor interni, mari pe termen lung si manifestate prin somaj, pierderea locurilor de munca sau reconversie profesionala subevaluata.

Globalizarea a fost desemnata responsabila pentru bunastarea economica a populatiei, exodul produselor ieftine din China s-a transformat intr-o monopolizare a economiei mondiale, dar dupa 30 de ani de la premiera acesteia a fost intradevar globalizarea responsabilă pentru reducerea sărăciei la nivel global?

Subiectivismul utilitatii marginale pentru bunurile consumate este o alegere pentru fiecare consumator, si nivelul descrescator al acesteia este exclusiv o proprie chestiune de principii si eficienta.

Dar puterea economica a Chinei este confirmata din cele mai tinere vremuri ale comertului, de drumurile ei, astfel incat prin aparitia unor noi centre de desfacere a marfurilor – America, rutele ei, europene si asiatice la inceputuri, si-au consolidat puterea globala.

Tacticile de sustinere a pozitiei de lider mondial al exportului de marfuri s-au adaptat conditiilor pe care globalizarea le impunea: natalitatea – factor de influenta globala si costuri mici de productie. Strategia Chinei devine anticipativa cand propriile companii din energie, asigurari, IT surclaseaza companii americane si europene si situatia a devenit oficiala incepand cu pericolul Huawei.

O analiza geoeconomica a exporturilor de marfuri observa jocul de suveran al Chinei in context cu SUA, a carei pozitie este salvata doar de alianta G7.

Imagine1

Sursa: International Monetary Fund, World Economic Outlook Database, October 2023

 

Conform datelor publicate de Fondul Monetar International, lider in exporturile de bunuri si servicii in perioada 2000 – 2021 la nivel de tara, este China, cu un avans de 20-30% in perioada 2000 – 2010, a doua decada, dupa anul 2000, genereaza o depreciere a exporturilor (perioada 2012 – 2018) fara a-si pierde pozitia de lider in raport cu exporturile SUA. 

Intr-un astfel de context, parteneriatul G7, neutralizeaza conform datelor statistice, pozitia de lider a Beijing-ului, dar este aceasta strategie o rezolvare a problemelor pentru SUA?

Capitalismul, in universalitatea lui solicita conditia existentei unei piete libere pentru un schimb realizat intr-o maniera voluntara cu respectarea libertatilor comune. (Pierre-Joseph Proudhon – Ce este proprietatea? “După cum nu este libertate fără unire ori fără ordine, la fel nu există unire fără varietate, fără pluralism, fără divergențe; nu există ordine fără proteste, contrazicere sau antagonism.”)

Fenomenul de globalizare actual atribuie principiului liberal de concurenta o noua componenta – strategia.

Tot ca parte din politica G7, noul lant de aprovizionare, coridorul economic Luzon SUA – Philippine si Japonia, este primul instituit in regiunea Indo Pacific, ca parte a programelor strategice G7, impreună, Statele Unite, Filipine și Japonia vor accelera investițiile coordonate în proiecte de infrastructură cu impact mare, decizia incumba pragmatismul economic fata de calculele strategice ale diplomatiei americane si stabileste pentru prima data arhipelagului Filipinez misiunea oficiala de port pentru realizarea obiectivelor economice privind dezvoltarea durabila la costuri cat mai mici.

Dar in primul rand este o confirmare pentru angajamentele traditionale ale SUA pentru industriile complexe precum cea a  semiconductorilor sau a energiei cu teritorialitate si actiuni de mobilizare definite de politici si reglementari, sustenabile viitorului. Strategia se estimeaza a fi una mobilizatoare si pentru alte economii cum ar fi alimentatia, transporturile si agricultura in zona.

Cu o replica la actualele conditiile geoeconomice si geostrategie, se pozitioneaza si JP Morgan Chase CEO Jamie Dimon, in scrisoarea sa catre actionari din raportul financiar al anului 2023, indeamna spre pragmatism si gandire critica in privinta comertului mondial si remarca faptul ca sinergia dintre productie – clima – investitori trebuie sa ramana focusul incomensurabil indiferent de vremuri, al economiei mondiale.

Acest lucru evidențiază importanța energiei sigure, sigure și accesibile… Dar cel mai important este obiectivul realpolitik: națiunile noastre aliate care au nevoie de resurse energetice sigure și accesibile, inclusiv națiuni critice precum Japonia, Coreea și majoritatea aliaților noștri europeni, ar dori să poată depinde de Statele Unite pentru energie”, declaratie categorica sa sustina proiectele cu gaz natural lichefiat ale SUA.

 

In ce masura globalizarea a creat un amplu spatiu intre utilitatea maxima si cea marginala, ramane de vazut si la indemnul lui Jayati Ghosh, profesor de economie la Universitatea de studii economice din Massachusetts de a se face afaceri ca de obicei, va raspunde istoria viitorului, daca practicile debutante ale capitalismului sunt imbatabile sau teorii noi sunt necesare a fi validate.

Distribuie pe: