In activitatea economica contribuabilii determina si raporteaza creante fiscale certe (confirmate), lichide (determinate) si exigibile (purtatoare de scadenta).
Creanta fiscala se stabileste asupra unei baze impozabile, sub rezerva verificarii ulterioare, si de declara prin declaratia de impunere.
Creanta fiscala are un caracter permanent si universal aplicabil asupra oricarei baze de impozitare determinate ca urmare a realizarii activitatii economice.
Astfel incat, aceasta este stabilita potrivit art 106, 107 din Codul de Procedura Fiscala de catre creditorul fiscal, prin estimare sau din oficiu in situatia in care contribuabilul nu depune in mod voluntar declaratiile de impunere.
Dar este declaratia de impunere un titlu de creanta fiscala definitiv?
Caracterul de creanta fiscala definitiva, se impune a fi analizat in argumentare cu prevederile art 113 din CPF, care reglementeaza activitatea inspectiei fiscale – actiune efect ca urmare a declararii sau a nedeclararii de catre contribuabil a impozitelor si taxelor in favoarea statului.
Este important sa analizam de o maniera exhaustiva termenul de prescriptie al unei creante fiscale. Prin urmare scadenta creantei fiscale si plata acesteia, indeplineste conditia exigibilitatii, respectiv declararea si plata, dar termenul de prescriptie al acesteia se realizeaza dupa 5 ani, potrivit art 110 alin. 2 din CPF.
Concluzionez, sub rezerva verificarii ulterioare a creantelor, autoritatea fiscala in interiorul perioadei de prescriptie dispune de una dintre actiunile controlului fiscal, respectiv inspectie fiscala, control inopinat, control antifrauda.
Deci caracterul de creanta definitiva, orice impozit si taxa il primeste la anularea rezervei verificarii ulterioare. Punct in care, perioada fiscala (aferenta celor 5 ani) este inchisa precum si toate creantele si debitele care rezida din aceasta.
Dintr-un alt punct de vedere analizata creanta fiscala, respectiv din perspectiva obligatiilor pe care le are contribuabiliul pana la momentul instalarii termenului de prescriptie, art. 105 din CPF prevede masura corectarii declaratiilor fiscale.
Asadar, pentru situatia in care baza de impozitare, dar fara a exclude modalitatea de determinare a cuantumului creantelor fiscale, prezinta aspecte de neindeplinire a reglementarilor legale, contribuabilul dobandeste obligatia de a prezenta intr-o maniera fidela si completa creantele fiscale datorate.
Dupa declarare – plata
Regulile de stingere a obligatiilor fiscale sunt stabilite de catre institutia fiscala in functie de tipul creantei care face obiectul platii.
Categoriile de creante, prezentate intr-o forma enumerativa sunt: creante fiscale din esalonare la plata, inlesnire la plata, sau ca urmare a aplicarii legii insolventei, creante fiscale principale si creante fiscale accesorii pecum si alte tipuri de creante.
Agentul economic isi poate exercita dreptul de a fi informat cu privire la modalitatea de distribuire de catre autoritatea fiscala a sumelor achitate in vederea stingerii creantelor fiscale raportate. Optiune ce poate fi exercitata in baza art 165 alineatul 9 din CPF.
Dar stingerea creantelor fiscale implica reglementarea si altor proceduri care deroga de la principiul general – respectiv efectuarea platilor prin intermediul băncilor, trezoreriilor și al altor instituții autorizate să deruleze operațiuni de plată.
Si in contextul acestor altor proceduri facem referire la actiunea de compensare si cesionare.
Reglementata de art 167 din CPF, procedura de compensare prevede actiunea de stingere intre creanta statului si creantele debitorului, autoritatii fiscale.
Contribuabilii care aplica aceasta operatiune trebuie sa verifice indeplinirea conditiei potrivit careia, atat creanta pe care o are statul de incasat cat si creanta agentului economic trebuie sa fie constituite la aceeasi autoritate fiscala.
Cesiunea unei creante fiscale in favoarea unui debitor al autoritatii fiscale este reglementata de art 28 din CPF.
Astfel, actiunea propriu-zisa de compensare prevazuta de art 167 din CPF in exercitare cu art 28 din CPF reglementeaza in favoarea contribuabilului, posibilitatea de a efectua o cesiune de creanta fiscala in favoarea unui agent economic, altul decat beneficiarul pentru care s-a stabilit decizia de restituire a creantei fiscale.
Tot in obiectul operatiunii de compensare sunt incluse si grupurile fiscale pentru creante respectiv debite realizate de catre contribuabilii grupului fiscal, in materie de TVA si impozit pe profit.
Creantele fiscale restante si optiunea de mediere
In scopul recuperarii creantelor fiscale ce devin executorii de drept (cele care au depasit termenul de scadenta), autoritatea fiscala procedeaza la aplicarea prevederilor legislative stabilite prin CPF privind executarea silita a sumelor pe care le are de incasat.
Agentii economici aflati in situatia depasirii termenului de scadenta au la dispozitie o serie de actiuni in vederea achitarii debitelor fiscale devenite restante.
Apriorii executarii silite, autoritatea fiscala procedeaza la comunicarea unei somatii privind sumele restante, termenele de plata ale sumelor restante precum si numarul dosarului de executare silita deschis pentru recuperarea creantelor fiscale.
Dacă în termen de 15 zile de la comunicarea somației nu se stinge debitul sau nu se notifică autoritatea fiscala cu privire la intenția de a demara procedura de mediere, se continuă măsurile de executare silită.
Procedura de mediere reglementata de art 2301din CPF, initiata de catre agentul economic implica depunerea la autoritatea fiscala, in termen de 15 zile de la primirea somatiei a documentelor doveditoare starii economice si financiare de fapt, atribuita perioadei de activitate precum si a creantelor fiscale care au rezultat din aceasta perioada de activitate si aspectele financiare culpabile de neplata creantelor fiscale.
Potrivit art 2301 alineatul 3 din CPF:
(3) Procedura de mediere constă în:
- a) clarificarea întinderii obligației fiscale înscrise în somație, dacă respectivul debitor are obiecții cu privire la aceasta;
- b) analiza de către organul fiscal împreună cu debitorul a situației economice și financiare a debitorului în scopul identificării unor soluții optime de stingere a obligațiilor fiscale, inclusiv posibilitatea de a beneficia de înlesnirile la plată prevăzute de lege.
Cu referire la lit b) din paragraful anterior, “solutiile optime” pentru stingerea obligatiilor fiscale, prezinta un mare caracter de generalitate. Astfel incat pentru situatia de dificultate financiara particulara a societatii, masurile pe care le avanseaza autoritatea fiscala, pot sa nu reprezinte o solutie pentru achitarea acestor debite.
In sprijinul contribuabililor, masuri de esalonare persanalizate ale ratelor si scadentelor intocmite pe situatia economica pot reprezenta solutii mai eficiente pentru depasirea situatiei de dificultate.